Ziua 2
Tu nu eşti un accident.
Naşterea ta nu a fost o greşeala a cuiva, nici un eşec; viaţa ta nu este nici o întâmplare fericita a naturii. Este posibil ca părinţii tai sa nu te fi planificat, insa Dumnezeu a făcut-o. El nu a fost surprins deloc de naşterea ta. De fapt, El a aşteptat-o. Cu mult timp înainte de a fi conceput de părinţii tai, tu ai
fost conceput in mintea lui Dumnezeu. EI a fost primul care S-a gândit la tine. Faptul ca poţi sa respiri in clipa asta nu se datorează sorţii; nu este vorba nici de şansa, nici de noroc şi nici de coincidenţă.
Eşti in viaţa pentru ca Dumnezeu a vrut sa te creeze.
Dumnezeu ţi-a proiectat trupul pana in cele mai mici detalii. De asemenea, El a hotărât talentele naturale pe care le vei avea şi unicitatea personalităţii tale.
Mai mult, El a gândit toate acestea şi nu numai, înainte de întemeierea lumii.
Dumnezeu nu greşeşte şi nu face nimic accidental. Niciodată.
N-a greşit nici când te-a făcut pe tine! “Cu mult înainte de a pune temeliile pământului, El ne-a ales ca să fim cei asupra cărora să-şi reverse dragostea Sa” ( Efeseni 1:4). Întrebarea firească pe care trebuie să ne-o punem este de ce? Răspunsul, singurul posibil: pentru că te iubeşte. Singura Lui motivaţie a fost şi este dragostea.
Uneori este greu de înţeles această dragoste, dar un lucru este sigur: poţi avea încredere absolută în ea. Iată un adevăr pe care poţi să-ţi zideşti viata: Dumnezeu te-a făcut pentru ca să te poate iubi!
Gândul zilei: Eu nu sunt un accident.
Verset de memorat: „Eu sunt creatorul tău. Ai fost în grija mea chiar înainte de a te naşte” (Isaia 44:2)
Subiect de meditaţie: Ştiind că Dumnezeu m-a creat în mod unic, care aspecte ale personalităţii, trecutului şi aspectului meu fizic îmi este greu să le accept?
Eu nu sunt un accident.
Asa este, iar explicataia ta este atat de frumoasa, precisa si adevarata incat nu pot sa adaug decat un aspect al vietii mele care imi intareste de cativa ani si mai mult ca nu sunt un accident. Cred ca este bine sa citim aceste randuri de fiecare data cand simtim ca ne scad fortele.
Cand eram prin clasele 2-8 (maxim) ma framanta un gand mai ales seara in pat dupa ce ma rugam. Calculam mereu ce varsta o sa am eu in 2000, ce se va intampla cu mine atunci si cum va fi cand voi inceta sa mai traiesc. La calculul varstei imi iesea o varsta aproximativa cu cea pe care o aveau parintii mei atunci si acest aspect nu ma mai ingrijora. Cifra de 2000 era foarte contrversata chiar si intre noi cei mici si mai ales printre noi cei ce ajungeam pe la biserica ptr impartasire o data pe an, mai mergeam sa trecem pe sub o masa, si se intampla sa ajungem si accidental din diverse motive. Cum m-a gasit pe mine acest 2000 ? Dupa ce de prin 1993 cand mi-am cumparat Biblia reusisem sa citesc diverse carti din ea in mod aleatoriu, reusind sa termin tot abia prin 1999, m-am hotarat sa citesc mai consecvent si in ordinea cuprinsului. Am terminat-o in postul sarbatorii de Paste din 2001. Acel post a fost si primul pe care l-am tinut in intregime din mai multe aspecte. Chiar am participat Duminicile, iar uneori miercurea si vinerea la diverse slujbe. Dupa terminarea postului pe care l-am inceput cu mare greutate si eram convins ca nu o sa pot sa-l termin, am hotarat sa nu mai mananc carne deoarece mi se parea ceva foarte usor. Mai ramansese intrebarea care ma framanta referitor la ce se va intampla dupa ce o sa mor. Multumesc Lui Dumnezu ca mi-a calauzit pasii in cunoasterea Bisericii Lui Hristos unde am cerut sa fiu botezat. Da, sunt convins ca nu sunt un accident in aceasta lume si ca tot ceea ce mi se intampla face parte dintr-un plan al lui Dumnezeu bine conceput (aceasta deoarece L-am rugat sa ma accepte sa fac parte din planul Sau, sa fiu o mica unealta). Si… totul este perfect.
Nu cred ca imi mai este greu cu ceva din aspectul meu fizic. Voiam intr-un timp sa trag de fiare pentru a mai pune ceva musculatura pe mine (prin liceu). Cand incepusem sa ma obisnuiesc si parca incerca sa se vada ceva, s-a pus o hepatita pe mine… Am reluat putin dupa cateva luni dar medicul mi-a spus ca daca o sa continui face un pronostic de circa 365 de zile pentru a-mi incheia conturile. Nu ajunsesem nici in 2000 asa ca am renuntat. In schimb pe la 25 de ani m-am apucat de fumat trebuindu-mi foarte mult timp sa pot renunta. Acest lucru il regret ca mi-am batut joc de ce a pus Dumnezeu in mine. In prezent sunt linistit deoarece ma gandesc ca daca o sa ma iubeasca cineva ma va gasi acceptabil asa cum sunt. La trecut nu mai am cum sa lucrez, dar ma straduiesc si eu cu ajutorul lui Dumnezeu la un prezent care sa nu-l nemultumeasca.
Chiar daca nu o sa memorez versetul dat, cred ca il voi reciti cu multa placere si probabil ca trebuie sa-l impartasim si altora :
“Cu mult înainte de a pune temeliile pământului, El ne-a ales ca să fim cei asupra cărora să-şi reverse dragostea Sa” ( Efeseni 1:4)
Posted by: Laurentiu | 4 iunie 2008 at 23:58