"Pana nu te raportezi la Dumnezeu, intrebarea despre scopul vietii nu-şi are rostul" Bertrand Russell, ateu.
Nu este vorba despre tine. Scopul vietii tale este mai important decat confortul, aspiraţiile, visele tale. Ai fost creat pentru un scop, care nu este al tau, ci al lui Dumnezeu.
Nu îţi poti gasi menirea gandindu-te la tine însuţi. Tu ai fost facut de El pentru El. Succesul tau personal nu inseamna neaparat implinerea scopului pentru care ai fost creat. Dumnezeu are alte valori si principii decat lumea in care traim. Asadar, incepe cu Dumnezeu.
Avem doua posibilitati de a descoperi pentru ce existam. Prima cale ar fi speculatia, bazata pe ceea ce cunoastem despre noi inşine şi despre univers. Adica foarte puţin.
A doua cale este revelaţia. Putem sa-i cerem Creatorului sa ne arate scopul pentru care ne-a facut. Raspunsul este la indemâna noastra, în cuvantul Sau, in Biblie, şi prin calăuzirea Duhului Sfânt. Adica tot ceea ce poate fi cunoscut!
"6 Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; ... 7Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8şi pe care n'a cunoscut -o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut -o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.`` 10Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu. 11În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Şi noi n'am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le -a dat Dumnezeu prin harul Său. 13Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte. 15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni. 16Căci ,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să -I poată da învăţătură?`` Noi însă avem gîndul lui Hristos." (1 Corinteni, 2: 6-16)
Dumnezeu nu este doar punctul de plecare al vietii tale, ci chiar sursa ei. Ca sa afli ce poti, ce stii, ce trebuie sa faci, ba mai mult ce ai putea sa faci, trebuie să-L intrebi chiar pe El.
Avem deplina libertate in a alege cariera, partenerul de viata, locul in care traim, si multe altele, dar nu putem alege scopul vieţii noastre. Pentru ca viata noastra se incadrează intr-un plan mai inalt, mai important, conceput pentru tot universul şi pentru veşnicie.
Eşti gata să păşeşti in lumină? O poţi face incepand de azi.
Meditand la scopul meu:
Gandul zilei: Nu este vorba despre mine.
Verset de memorat: "Toate au inceput prin El şi îşi găsesc scopul în El" (Coloseni1:16)
Întrebare pentru meditare: Cum să imi amintesc, în pofida zgomotului şi agitatiei din jurul meu ca a trăi cu adevărat înseamnă a trăi pentru Dumnezeu şi nu pentru mine însumi?
Versete de citit: Iov, 12:10; Matei 16:25;
Viata de zi cu zi este tot mai rapida (necesitand decizii si actiuni rapide, chiar instantanee, unele fiind mecanice), ea desfasurandu-se intr-o aglomerare continua ce se manifesta cu zgomot si chiar haotic. Am fost un element al acestei miscari dezordonate si aparent credeam ca totul este bine sau mai bine spus aveam senzatia ca asa trebuie sa fie. Ce faceam ?! Nu reuseam sa disting nimic, luam hotarari care in scurt timp ma daramau (iar ptr a fi totul ca la casino aveam de ales intre tot mai multe optiuni). Ma rugam dar nu ma incredintasem Domnului. Totul s-a schimbat cand am terminat de citit Cuvantul Domnului. Nu mai stiu dupa cat timp a fost dar m-am rugat si l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi ia daca vrea « in management » sufletul si modul meu de viata. Pasa cu pas m-a calauzit pana am ajuns la concluzia ca trebuie sa pecetluiesc aceasta hotarare prin Botez. Am facut acest pas si totul a inceput sa se limpezeasca in jur. La orice rascruce de 2 sau mai multe drumuri am invatat ca trebuie sa cer ajutor pentru a sti ce sa aleg. Ce simplu a inceput sa devina totul voi o stiti deja. Da sunt convins si ma bucur ca fac parte din planul lui Dumnezeu. Eram parte din planul lui si inainte dar faceam parte din viermuiala (cu toate ca aveam satisfactii aparente in viata particulara, la servici, in viata spirituala, etc) celor ce au doar senzatia ca trec prin viata. Nu admiteam planul nimanui in hotararile mele si eram tot timpul nefericit, obosit, nemultumit, cartitor fata de cei din jurul meu, invidios, razbunator, etc. Aceasta situatie a fost o perioada dupa anul 1990 cand parerea generala prin fabrici era ca nu este necesar sa fie o coordonare (pozitiva si constructiva ca au fost f multe apoi si distructive) a activitatii o privire de ansamblu pentru un viitor mai lung. Am rugat sa fiu si eu inclus in Planul Lui si totul s-a schimbat. Cu toate ca exact cum spuneai nu am cum sa aleg scopul vietii mele si simt ca fac parte si eu dintr-un scenariu, totusi sunt fericit. Nu fac parte din categoria celor ce-i spun Lui sa le dea cele mai grele sarcini sa poata sa-i demonstreze cat il iubesc. Eu chiar marturisesc ca sunt slab si il rog sa ma fereasca de ce este greu si de nerealizat din punctul meu de vedere. Simt ocrotirea Lui mereu si sunt mandru si linistit cu Tatal meu, iar pentru fratele mai mare care a reusit sa se jertfeasca pentru mine am o admiratie deplina eu cel ce in comparatie cu El am fost murdar, plin de pacate, las, fricos dar mandru, etc. Pentru mine este ceva inimaginabil ca m-a acceptat si pe mine fara sa fac absolut nimic maret si sa ma mai si iubeasca. Ba chiar de multe ori ma aseaza si intr-o lumina favorabila care sigur nu o merit dar dragostea de Tata… (eu fratilor si prietenilor nici pe aceasta nu am fost capabil sa o ofer macar putin, am fugit din lupta). Cum imi amintesc eu ca trebuie sa traiesc pentru Dumnezeu ? Ii multumesc pentru orice dar, pentru ajutorul continuu si pentru toate « izbanzile mele » pe care stiu cine mi le da. Cred ca aproape nu mai exista decizie pe care sa o iau fara sa ma rog pentru efectuarea unei alegeri conforma cu dorinta Lui. Stiindu-ma slab, rugamintea mea este sa inlature prin orice mijloc variantele care nu sunt pe placul Lui. Dragostea Lui este atat de mare pentru noi incat chiar daca totdeauna s-a desfasurat planul sau tot a avut grija sa ofere din belsug darurile Sale.
Din Matei 16.25 « pentru ca oricine va vrea sa-si salveze viata o va pierde ; dar oricine isi va pierde viata pentru mine o va gasi » eu chiar marturisesc Domnului ca daca crede ca eu nu mai pot sa fac nimic pentru planul Lui, il rog mai bine sa-mi incheie viata de aici.
Posted by: Laurentiu | 3 iunie 2008 at 22:11