Constanta Church of Christ

What is Church?

What is church? It's a husband and wife that invite several troubled teenagers into their home to give them a safe and positive place to live. It's a woman who has next to nothing who comes to church every Sunday morning to serve and not be served. It's a man that has next to nothing who goes out of his way every Sunday morning to pick up a woman and her troubled son so that they can go to church. It's a men's group that reaches out to a blind man who has been rejected by other churches. It's teenagers who can't wait to come to church on Sunday to feed the homeless. It's a 15 year old girl from a troubled home that can't wait to come to church because of the love she receives. It's 30 to 40 homeless men and women who come to church every Sunday. They don't come to church for a free hot breakfast. They come because they are loved and accepted. They come because the church is a safe and secure oasis compared to the chaos they deal with on a daily basis. It's a divorced couple that come to church with their son. It's people that give socks, blankets, backpacks and sleeping bags to the homeless so that they can stay warm during cold winter nights. It's a group of Christ followers who go to a cruddy, crusty bar on Friday nights to do Karaoke. When these Christ followers show up at the bar the staff says, "We're so glad you're here. You really make Friday nights fun!" It's a group of Christian men and women who understand that discipleship is sometimes defined by being "normal" and not "creepy". It's a man who sits in the lobby of the church with an addict who is crying uncontrollably. It's a man who hugs a homeless man that smells like urine, feces, body odor, alcohol and vomit. It's a man who lives in a home that gives a job to a man who lives in the woods. What is church? The church is NOT a building. "Or, to put it another way, you are God's house." -- 1 Corinthians 3:9 (The Message) "...ye are God's building." -- 1 Corinthians 3:9 (King James Version) "...you are God's building." -- 1 Corinthians 3:9 (New International Version) The church is all people who are guided by the Holy Spirit and seek to continue Christ’s life and ministry wherever and whoever they are. From http://churchformenflorida.blogspot.com/2008/11/what-is-church.html Multumesc!

GOD'S PLAN FOR MY LIFE

Inca un mesaj adanc de la Charles... te pune pe ganduri si totodata pune lucrurile intr-o noua perspectiva.

   "I have brought you glory on earth by completing the work you gave me to do."  (John 17:4)

   That's quite a mouthful..."I have finished the work you gave me to do."  Jesus looked back on his life without disappointment or need for correction.  His life has born the scrutiny of two Millennia and Pilate's statement is still true..."I find no fault in him."

   What was the secret of this flawless life?  It's not because of his divinity...he had emptied himself of that.  The answer is found in his word..."I came not to do my own will but your will."  Jesus' biography was written in the mind of God.

   I believe God has a plan for your life and mine.  And, I believe I can build a solid case for such a faith.  First, please know that I'm not among the religious powder-puffs that talk in syrupy platitudes on TV.  My world view is as modern as this morning's newspaper.  I believe evolution is a proven fact, not a theory.  I believe the earth is very old, about 14 billion years.  I believe if all time were put into a 24 hour day, man has been around for 2 seconds.  That being said, I believe God is the Creator of all and all is moving toward his designed purpose.  His plan is encoded in the universe.  What say we more?

   Each person is unique.  None is like you, never in all eternity.  Each has his own individuality and each his own unique possibilities and mission. 

   Why do we say God plans every life?  Because He has planned everything else in the universe.  Flowers speak to us with perfume and color.  Where'd they learn such chemistry and mix of color.  Where did the lily get its dress?  Not from Solomon's wardrobe. Where did the mockingbird go to school...to learn music?  Who made the swallow's calendar that it returns to Capistrano on a single day?  Who taught the tern geography or gave it a compass to fly 18,500 miles from the Arctic to Africa?  If every star were a train, none would ever be late, not even by one second.  When David went to church, he walked into the Judean hills and took his seat.  His preacher was the heavens when it "declared the glory of God and the firmament showed His handiwork." 

   But wait!  The Bible declares King Saul a pathetic ruin.  Why?  Disobedience.  He turned his face away from God's purpose.  We do not live our lives in a fixed groove.  God is the architect, but you are the builder.

   How may I know God's plan for me?  Help, do not hinder.  Push, do not drag.  Play, do not criticize.  If work needs to be done, do it.  If a door is open, enter.  Listen to the loudest call and answer it.   

   Live like the above paragraph until you can say..."For this reason I was born and for this I came into the world."  (John 18:37)

                                                              Charles Jackson   

cinci discursuri

cinci discursuri care inspira, socheaza sau te pun pe ganduri!

http://husbandsanddads.com/five-speeches-to-help-inspire-fathers/

GREAT FAITH or OVERCOMING OBSTACLES

    "Leaving that place, Jesus withdrew to the region of Tyre and Sidon.  A Canaanite woman from that vicinity came to him crying out. 'Lord, Son of David, have mercy on me!  My daughter is suffering...'  The disciples urged him, 'Send her away.'"  Matthew 15:21f)

   This story ends by Jesus saying, "Woman, you have great faith!  Your request is granted."  Faith is measured in two ways:  1) What it accomplishes.  2) What it overcomes.  Jesus had the second in mind when speaking of the mustard seed.  It is neither beautiful or useful.  The wonderful thing about the mustard seed is its gallant adventure into the world of life.  Its very presence is a marvel because of its unlikely beginning, in view of its size.  It is the second feature that distinguishes the faith of the woman mentioned above.   What did the woman overcome?

   Her birth was against her.  She is Canaanite, the race of people that was to be exterminated by Israel...she is part of a remnant left.  She lived in absolute hate for the name Jew.  Her people were steeped in bitterness and prejudice.  Acquaintances would despise her for making an appeal to Jesus, a Jew, for help. 

   She worshiped a heathen god and heard Jehovah's name only in tones of contempt.  Being a stranger to the Hebrew Bible, she never sang the songs of David. 

   Her knowledge of Jesus was only hearsay...and, there was not a single rumor of his healing a heathen.  Yes, he had healed others but only people among whom he lived.

   The disciples were against her...saying, "send her away."  They had come northward for a bit of rest.  She was a disturbance to their R and R. Of no small matter was, they were men and she was a woman.

   Jesus seemed to be against her.  At first, he ignores her.  When he spoke, he robbed her of hope.  Did she retire saying, "I now go away, my case is hopeless."  Then came the darkest words of all..."I don't take the bread for children and give to dogs."  Watch now!  She turns being called a dog into an argument...the household pet does catch the scraps that fall from the table. 

   Jesus is absolutely charmed and captivated by the woman's refusal to admit defeat.  He surrenders to her faith and the daughter is healed. 

   Her great faith broke every obstacle.

                                                              Charles Jackson

Cine-a mai rămas în Bucuresti

Lucian Mi ndruta
    Zugravul. Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul
    îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee
    despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în
    lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt
    alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe
    dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui
    e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să
    elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi
    fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la
    Lascaux .

    

    Baba urbană . Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a
    văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina,
    vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte
    însă ţara , chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu

care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că
    totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania
    de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la
    cutiile de scrisori. Fireşte, baba are dreptate, însă asta nu-i face
    în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea
    acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu
    desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la
    ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc
    literatură de stînga. Babele noastre doar votează.

    

    Şoferul manelist. E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în
    afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun
    lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai
    deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să
    împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie
    că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă.
    De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au
    rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la
    Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau
    deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

    Inginerul. A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la
    planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va
    fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el
    însuşi, cu program clar. Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la
    8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje
    desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură
    SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la
    Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre
    ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi
    cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de
    mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de
    diplomă, o revoluţie la vremea ei.

    Bogatul. În ciud a previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii
    nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara.
    Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară
    în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce
    cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 ora n-o
    poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti.
    Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd
    iese din ţară , e doar ostentativ.
    
    Băiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de
    muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele
    cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două
    zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la
    şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le
    numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din
    frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe
    Magda la OTV.

    Toţi ăştia au rămas în ţară . Restul au plecat, şi nu în concediu.
    Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce
    vreau eu să vă spun e altceva: uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să
    vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.

    Kogălnicene, mă, Carole, băi intelectualilor, ce naiba, nu se bagă
    nimeni?

NOAH, A PREACHER OF WHAT IS RIGHT

    "If He did not spare the ancient world when He brought the flood on its ungodly people, but protected Noah, a preacher of righteousness..."  (II Peter 2:5)

   It's really quite presumptuous to try and interest a modern audience by talking about someone out of the ark, and him a preacher.  Preachers are not commonly interesting.  Having been a preacher, I learned that people believe there are three classes of people...men, women and preachers.  When a man becomes more preacher than man he ought to quit the ministry.  Noah is more often thought of more as a shipbuilder than preacher.  By the way, a New York Shipbuilding Corporation notes that ships today share Noah's proportionate dimensions.

   If Noah was, in that distant day, a preacher what did he have to work with?  There's no mention of eloquence, education or personal magnetism.  But, it does say he walked with God and listened when God spoke to him.  When God was broadcasting, Noah was tuned in.

   Noah was not perfect.  Frankly, we don't like perfect people.  We don't believe any exists.  What did Noah do wrong?  He planted a vineyard, made some home brew and got drunk. That wasn't it.  But, in Noah's drunkenness, Ham "sinned" against his father.  Note the time of Noah's sin.  Not during during stressful years of shipbuilding.  Not during one year and 10 days of depression of a submerged world but during time of luxury and ease.  Luxury is always a sharper test then poverty.  Did you know that during the great depression of the 1930's that the death rate in US dropped?

   It's striking to note that the people of Noah's day were similar to our generation.  They were materialistic and valued physical force.  There were giants and men of "renown."  Today, a good athlete is held in greater honor and, for sure, will make more money than Chancellor of a University.  .

   Like preachers today, Noah did not experience great success.  The flood came and no one responded.   He saved only those of his own house.   But, if those who know us best believe in us...that's success.

                                                            Charles Jackson

MASTERS OF DISGUISE

    "Then Pilate asked him, 'Don't you hear the testimony they are bringing against you?'  But Jesus made no reply, not even to a single charge--to the great amazement of the governor."  (Matthew 27:12-13) 

   "He (Herod) plied him with many questions, but Jesus gave him no answer."  (Luke 23:9)

   Many of us are caught up in the throes of Presidential politics.  With this in mind, idle moments reflect upon what the New Testament says about Civil Government.  It says not much.  Keeping the peace is about all. (I Timothy 2:2).  Life without civil authority is unthinkable.  Chaos is always the result.  It is to be understood that governments, at any level, will be led by men not of the Faith.  On the other hand, I've never seen an elder or minister for whom I'd vote for President.  Different qualities.

   Regarding Pilate, we've taken a political decision that he made (sending Jesus to the cross) and concluded he was without merit.  Pilate was an excellent Administrator.  His past record says so and the fact he was posted as Governor of Judea says so.  Judea was a political powder keg.  It's true he had slaughtered about 7,000 citizens but I can point to much larger numbers by modern day National Leaders.  Nothing exceptional there. 

   Then, there's Herod.  The Temple was the center piece of Jewish religion, the very symbol of National life.  The Herods gave the Temple to the people. 

   We are a Republic.  We use the vote to choose our civil leaders.  This being true, can someone explain to me how our congress in Washington can have an approval rating of 12% and an incumbant Senator has a 97% chance of re-election?  Joe Kennedy, father of President John Kennedy, was right when he said,  "Impression is everything." 

   The politics of Pilate and Herod was---what you saw was what you got.  No disguise.

                                                        Charles Jackson 

LOF day 3

Busy day! No quiet time, and yet I think all of the ladies visiting us had found peace in serving others...

There were lots of women struggling with cancer (73 I was told) and it was a lot to take care of. No time for yourself, and is nothing wrong with that from time to time.

Everyone is fine, although some were sad because Julio failed them. Instead of going to his show, we went to the busiest street in Romania, in Mamaia. More people, with other needs this time, yet people...I was just wondering who will minister for them?

We are getting ready for Sunday service. You, people in North Stafford will be in our prayers, as well as all the others praising God or seeking Him.

Have a blessed day!

Day 2

It was a busy day, no time for dreaming, everything had to be done on the run. Your wives, daughters, sisters or friends (pending of who you are) did great.

All of them are good sport, to laugh at my (rather poor) jokes, to put up with Constanta traffic (very flexible) rules, to here another sermon, and to smile and nodd approvingly, even when they had no clue what the romanian talking to them was saying.

They have met old friends, they have planned thir afternoon one on one studies and they talked. And they talked.

thank you for sending them, they look like keepers...

Pray for tomorrow, it's another busy and exiciting day, the meeting with Cancer Support Group.

Unfortunatley, the Julio Iglesias concert was cancelled (rain and thunderstorm ruined his equipment at the previous concert), so I will have to come up with something to fill in that gap in the schedule. Or maybe not...

Arrival in Constanta

They are here! All of the nine ladies of faith have safely arrived in Constanta and they are now resting (I hope!). They are in good health and in great spirit.

We have had a brief meeting and we will meet tomorrow to polish the details.

I am so thankful that you send them! Continue to pray for us, as we pray for you.

More to follow...

Ladies of faith arrival

Our nine friends and sisters have arrived, safe, with all their luggages in Bucharest. Nick and Corina are with them and as I type, they will start the last leg of the journey to themselves, toward Constanta.

All is well, praise the Lord!

Ady

Ne asteapta analfabetizarea

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/812205/EDITORIALUL-EVZ-Ne-asteapta-analfabetizarea/

Hm, Incotro se indreapta tara asta? Si noi, noi ce facem, ce asteptam? Cred ca nu e numai un semnal de alarma, ci e o constatare a unei triste stari de fapt!

DO YOU WANT TO GET WELL?

   "One who was there had been an invalid for thirty-eight years.....Jesus asked him, 'Do you want to get well?'"

   In the reading above, Jesus encounters a man who had never walked.  This invalid had made a career out of weakness.  For him, it was not a bad life.  How so?  Friends brought him to the pool of water that was supposed to have healing properties.  The City provided shelter.  Here, he met his cronies for regular conversation.  The Portico of Bethesda was a comfortable place to people watch and pass the time with others. 

   "Do you want to be healed?" was no rhetorical question.  Let me illustrate.  A sickness of our society is war.  Nobody wants war.  Yet, out of its preparation and execution great prosperity is generated for military industry and defense projects.  If you doubt it, just try and close a naval or air base. 

   In our immediate present, inflation is seriously affecting our economic security.  But, everyone wants to buy a house for $250,000 and, two years later, sell it for $300,000.  Do we want to be healed?

   This morning's news reported that a Radio Talk Show Host signed an 8 year contract for $400,000,000.   The program solely gives itself to a discussion of problems and weaknesses.  However, the fact is more people are healed by being made aware of opportunities and resources.  The invalid at the pool was no rare specimen of human kind.  He was exceedingly like many of us.  We prefer to embellish the sickness than go for the healing.

   I believe the teachings of Jesus destroy our illusions and give us health.

                                                           Charles Jackson

On history and leadership, by David McCollough

History is essential to anyone who wants to be a leader, because history is both about people and about cause and effect.

History also hows how the demands of leadership can change from one era to another, from one culture to another.  The leaders of the past experienced their present differently from the way we experience ours.

Spotting talent is one of the essential elements of great leadership. 

(Speaking of Washington) He wasn't a military genius.  He was a natural born leader and a man of absolute integrity.  And he could spot ability when it wasn't necessarily obvious. 

Good leaders....judge people by how they handle failure. 

The star performer who has never failed, never fallen flat on his face or been humiliated publicly, may not have what it takes when the going gets tough.

(Quoting military historian Douglas Freeman) "Know your stuff, be a man, look after your men."

"Knowing your stuff" means having expertise and experience and knowing what you're talking about.

Regardless of gender, "being a man" means having the attributes of courage - backbone - resilience, and strength of character.  Are you so filled up with your own ambitions and your sense of being terrific that you can't see the strengths in others?

"Look after your men" means take care of your employees.  Take a geniune interest in them.  Be empathetic.  Treat them well.

With a knowledge of history comes the understanding that one day you, too, will be judged by later generations.

WHAT DO I STILL LACK?

   "Now a man came up to Jesus and asked, 'Teacher what good thing must I do to get eternal life?'"  ...Jesus replied, "Obey the commandments."  "All these I've kept" the young man said.  ...Jesus answered, "Go, sell your possessions and give to the poor."  (Matthew 19:16-22)

   As with his first century audiences, we are often puzzled by the fact that Jesus did not fit the image of a preacher.  He made friends of the fringes of society...despised, prostitutes, derelicts and the chronically ill.  Many of the stories we have of his activities, he is with people who made no pretense of being "religious."   Once, he explained his habits by saying he was as a physician who spent time with the sick.  Again, he said he saw people as "lost sheep."

   In the story above, the young ruler was searching for what his wealth and religious background had not provided.  He had lived a disciplined and responsible life yet sensed something lacking.

   I think this young man represents the majority of religionists in America today.  They believe in decency and honesty, even when not affiliated with an organized church.  What's more, many are disenchanted with organized religion.  With them, the adventure is gone.  They see religion simply as rule keeping, which they can do very well out of a church.  Many find the church as offering little personal experience and requiring nearly nothing.  If asked, "Does the typical organized church represent Jesus?"  Most answers would be "No."

   What is Jesus saying when he said, "Go, sell, give to poor, follow me?"   A new commandment or a hundred commandments would not have changed the meaning of the young man's life.  What Jesus wanted (and wants) is the commitment of the whole person.  Herein lies the rub. If we want a life rich in meaning and to quiet the restless quest for substance, then, lay aside all other sources of security and put one's trust in God.  Do we dare make ourselves completely vulnerable to Jesus' teachings?  Following Jesus will mean burning a few bridges behind us. 

                                                           Charles Jackson

Ladies of faith 40 days of prayer list

1.      Christians at North Stafford

church

of

Christ

2.      NScofC women’s ministry

3. NScofC women’s health issues
4. Marriages and pure relationships
5. The elders and ministry leaders
6. John Cook
7. Wednesday Evening Teens
8. Children’s Ministry
9. Youth Director male/female
10. Hands of hope

11. Moscow

    Missions

12. Nicaragua

    Missions                

13. Kenya

    Missions,
14. Church family in the military
15. College students
16. Aging parents and caregivers
17. Nick and Laurie’s upcoming wedding
18. Members having a servant’s heart and making worship a priority
19. Small groups and growing relationships

20. Constanta

    church needs leaders and people involved in the work.

21. Constanta

    needs new opportunities in order to present the Word!
22. Susan G. Komen project
23. Cancer support group
24. Luma’s health
25. Maria’s health
26. Andreea, Roxana  and their husbands
27. Anca, Cip and little Andrew
28. Aurora and Cornelia
29. Nicole’s family and faith
30. Ana’s becoming a in-law
31. Sica and Tony
32. Vali and Mioara,
33. Mihaela and Corina
34. Teo
35. Gabi and Ioana
36. Irina’s life decisions
37. Reaching out to people in the community
38. North Stafford- Constanta relationship

39. Romanian

    bible

    Academy

40. Ady and Fred

Ziua 6, Viaţa este o detaşare temporară

Aici pe pământ sunt doar pentru un timp foarte scurt. Psalm 119:19

Biblia ne spune de multe ori că viaţa pe pământ este scurtă. „Caci noi suntem de ieri si nu stim nimic, zilele noastre pe pamânt nu sunt decât o umbra.” Iov 8:9

Pentru a trăi la maximum, să nu uiţi două adevăruri fundamentale: comparată cu veşnicia, viaţa e foarte scurtă şi pământul este doar o reşedinţă temporară.

Noi suntem pe pământ străini, pribegi, oaspeţi. Petru spune: Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica în timpul pribegiei voastre. 1 Petru 1:17

Cetăţenia creştinilor este în ceruri, viaţa noastră adevărată abia urmează. Identitatea ta este în veşnicie, şi ştiind aceste lucruri, vom înceta să ne îngrijorăm pentru lucruri neimportante. Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim pentru aici şi pentru acum.

Suntem ambasadori ai Lui în lume. Uneori este greu, alteori ne obişnuim cu ţinutul în care trăim, îi adoptăm obiceiurile, şi ajungem să preferăm această ţară! Ajungem să trădăm Împaratul şi împărăţia. Biblia ne spune: Cei ce intră frecvent în contact cu lucrurile lumii trebuie să le folosească în mod înţelept, fără să se ataşeze de ele, pentru că lumea aceasta va trece împreună cu tot ce este în ea. 1 Corinteni 7:31

Faptul că nu trăim în ţara noastră explică de ce avem atâtea dificultăţi, dureri şi probleme.

Înţelegerea ideii că viaţa pe pământ este doar o detaşare temporară trebuie să ne schimbe radical valorile. C.S. Lewis spunea: “Tot ce nu este veşnic, este veşnic inutil.”

Gândul zilei: Această lume nu este casa mea.

Verset de memorat: „“Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” 2Corinteni 4:18

Subiect de meditaţie: Ştiind că viaţa pe pământ este o detaşare temporară, cum trebuie să schimbe aceasta modul meu de viaţă?

Ziua 5, Privind viaţa din perspectiva lui Dumnezeu

Noi nu vedem lucrurile aşa cum sunt ele, ci le vedem prin prisma noastră, aşa cum suntem noi. Anais Nin

Felul cum îţi vezi viaţa îţi modelează viaţa ta, perspectiva ta asupra vieţii va influenţa modul în care îţi investeşti timpul, banii, energia, talentele, cum îţi preţuieşti relaţiile. Unii oameni se gandesc la viaţa ca la o călătorie, ca la un teren minat, un puzzle, o simfonie. Alţii spun că viaţa e un joc de cărţi, trebuie să joci cu cărţile ce ţi-au fost date, o cursă de viteză, sau un carusel.

Ce metaforă ai tu pentru propia-ţi viaţă? Conştient sau nu, aceasta influenţează cum trăieşti mai mult decât crezi.

Cât de corectă este aceasta? Poate că e greşită.

Ca să poţi împlini scopul lui Dumnezeu pentru tine, va trebui sa ne privim viaţa din perspectiva Lui. Biblia ne spune: “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin înnoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavârsita.” Romani 2:12

Biblia ne ofera trei metafore care ne oferă concepţia lui Dumnezeu pentru viaţă: un test, un credit, o detaşare temporară.

Azi vom vorbi despre primele două, mâine despre cea de-a treia.

Viaţa pe pământ este un test. Cred că toţi putem spune foarte multe despre testări şi încercări. Dumnezeu ne testează continuu caracterul, credinţa, ascultarea, dragostea, integritatea, loialitatea. Toţi oamenii bibliei au fost încercaţi (testaţi). Mulţi, cei mai mulţi aş spune, au eşuat iniţial. Ca şi mine, ca şi tine dealtfel. Dar vestea cea bună este că Dumnezeu vrea să treci toate examenele vieţii, aşa că vei avea mai multe şanse, că niciodată un examen nu va fi mai greu decât harul pe care ţi l-a oferit ca să fii biruitor. Citeşte 1 Corinteni 10.13.

Viaţa pe pământ este un credit. Timpul, energia, inteligenţa, oportunităţile, relaţiile şi resursele sunt daruri încredinţate de Dumnezeu nouă ca să avem grijă de ele şi să le administrăm. Noi nu suntem propietari cu adevărat ai vreunui lucru. Domnul doar ne-a împumutat pământul pe perioada cât suntem aici. Prima sarcină dată oamenilor a fost să aibă grijă de propietatea lui Dumnezeu, rol ce nu a fost anulat niciodată. Toate lucrurile de care ne bucurăm trebuie să le tratăm ca pe un credit pe care Domnul l-a plasat în mainile noastre. “Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?” 1 Corinteni 4:7

Test şi credit. La sfârşitul vieţii vom fi evaluaţi cu privire la ce am făcut cu lucrurile ce ne-au fost încredinţate, în conformitate cu instrucţiunile primite de la El! Abia acum înţeleg cu adevărat cele spuse de Isus: “Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a încredintat mult, i se va cere mai mult. Luca 12: 48.

Cu cât îţi dă mai mult, cu atât Dumnezeu aşteaptă mai mult de la tine, responsabilitatea îţi va fi mai mare.

Gândul zilei: Viaţa este un credit şi un test.

Verset de memorat: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios si în cele mari; si cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept si în cele mari.” Luca 16.10

Subiect de meditaţie: Ce mi s-a întâmplat recent şi acum îmi dau seama că a fost un test din partea lui Dumnezeu? Care sunt cele mai valoroase daruri pe care mi le-a încredinţat Dumnezeu?

LIFE BEGINS AT EIGHTY

 

   "So now, go.  I am sending you to Pharaoh to bring my people the Israelites out of Egypt.  (Exodus 3:10)

   In the reading above we see an aged shepherd going out in front of his flock.  Who is this old man?  It's Moses, the son-in-law of Jethro, a very prominent Bedouin herdsman.   Talk on the grapevine says this Moses has a more noble background...but, for 40 years he's been tending another man's sheep.  We immediately assume his best days are behind.  Indeed, Moses has several counts against him. 

   In the main, we expect little or nothing from an old man.  "Revolutions" are fought by young men.  And, most of us are more afraid of the calendar then the bomb.  Years do take something from us.  Our courage turns to caution and passing time steals our strength.  But, with Moses, his life began at 80.

   Moses' enlistment as an Emancipator did have a few things against it.  First, he had found a measure of security.  He's past retirement age, with no fear of losing his position,  and, he'll soon inherit measurable wealth from his father-in-law.  Also, he's an old failure.  He fumbled miserably his first attempt at delivering Israel from Egypt, and this in his springtime of life...there's less chance now. 

   Then, there's the incident of the burning bush.  Nothing unusual about a burning bush...this one just would not be extinguished.  What did the bush say?  It said, "You once burned like this, you were enthusiastic for the right...why did your fire go out?"

   How many years have you?  Is there yet any fire for setting free what is held captive?

                                                               Charles Jackson

Ziua 4, Creat pentru veşnicie

„Dumnezeu a pus veşnicia în inima omenească” Eclesiastul 3:11

Viaţa de aici de pe pământ nu este totul, e doar o repetiţie, mai degrabă un antrenament spun eu, pentru adevărata viaţă. Dumnezeu ne-a creat pentru a trăi veşnic. Chiar dacă ştim că trupul v-a muri, moartea e nenaturală, avem în noi sămânţa veşniciei pusă de cel ce n-ea creat după chipul şi asemănarea lui.

Viaţa noastră de aici oferă multe opţiuni şi variante, însă eternitatea oferă numai două: cerul şi iadul. Pare simplu şi simplist, nu-i aşa?! Relaţia ta cu Dumnezeu de acum va determina relaţia cu El în veşnicie.

C.S. Lewis : „Există două feluri de oameni: unii care spun lui Dumnezeu „Facă-se voia Ta”, şi acei cărora El le spune „Treaba ta, faci ce vrei.” Nu pot să nu mă intreb din ce categoria fac eu parte?

Concluzia logică este că trebuie să începem să traim în lumina veşniciei, ca să ne putem schimba valorile sau pseudo-valorile de acum cu cele adevărate, inspirate de Dumnezeu.

Ne vom schimba şi priorităţile, şi modul de a relaţiona cu ceilalţi, perspectiva asupra vieţii va fi alta, poate chiar vom deveni înţelepţi!

Cel mai dăunător aspect al vieţii contemporare este gândirea pe termen scurt. Pentru a trai viaţa la maxim, trebuie să păstrăm permanent viziunea asupra eternităţii. E ca şi cum am privi un gheţar plutitor, ceea ce vedem la suprafaţă e numai o mică parte, partea cu adevărat importantă a gheţarului, a vieţii în cazul nostru ne-o putem doar imagina.

Rick Warren spune că a incerca să descrii veşnicia e ca şi când ai incerca să descrii Internetul unei furnici! Este inutil. Biblia ne spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” 1 Cor. 2:9

Dumnezeu are un scop pentru viaţa ta pe pământ, însă acesta nu se opreşte aici. Planul lui e creat pentru veşnicie!

„Planurile Domnului dăinuiesc pe vecie şi scopurile Lui ţin veşnic.” Psalm 33:11

Gândul zilei: Viaţa ta este mai mult decât aici şi acum.

Verset de memorat: „Această lume trece împreună cu tot ce pofteşteea, dar dacă faci voia Domnului, vei trăi veşnic.” 1 Ioan 2:17

Subiect de meditaţie: Deoarece am fost creat să trăiesc veşnic, care este lucrul pe care trebuie să nu-l mai fac şi care este lucru pe care să încep să-l fac începând de azi?

Ziua 3, Ce îţi conduce viaţa?

„Omul fără scop in viata este ca o barcă fără cârmă – un pribeag, un nimic, un neom.” Thomas Carlyle

Viaţa fiecăruia dintre noi este condusă (ghidată, direcţionată, controlată, motivată) de ceva.

Care este forţa motrice sau motivaţia vieţii tale?

Fiecare dintre noi trece prin etape diferite, mai lungi sau mai scurte, când viaţa  noastră este dominată de o amintire, de o teamă, de un crez. Există sute de circumstanţe, valori şi emoţii care conduc viaţa ta. Warren ne propune să discutăm despre cele mai obişnuite dintre acestea:

• Vinovăţia. Mulţi traiesc toată viaţa fugind de propriile greşeli si ascunzându-şi ruşinea. Trecutul le controlează viitorul, sabotându-şi propiul succes. Sunt asemeni lui Cain, pribegind fără un scop viitor. Este adevărat că suntem produsul trecutului nostru, dar nu trebuie să fim prizonierii lui! Dumnezeu transformă oamenii, indiferent de trecutul lor, în oameni plăcuţi lui. Gândiţi-vă la Moise, sau la Pavel...
• Resentimentele şi mânia. Sunt oameni care ţin în ei toate rănile şi durerile şi nu reuşesc să treacă peste ele. În loc să se elibereze, iertând, retrăiesc mereu clipele când au suferit. Unii îşi interiorizează mânia, alţii explodează, revârsând mânia pe alţii. Cei ce te-au rănit în trecut pot continua să te rănească numai dacă tu păstrezi durerea prin resentiment. Te răneşti singur cu propria amărăciune! Citeşte Iov, 5:2.
• Frica. E un sentiment pe care toţi îl avem din când în cănd, mai mult sau mai puţin permanent, care ne debilitează mai mult decât putem crede. Frica e rezultatul unor experinţe traumatizante, a aşteptărilor nerealiste, a mediului prea strict în care ai crescut. Frica este o închisoare autoimpusă care te va împiedica să devii ceea ce Dumnezeu intenţionează ca tu să fii. Luptă impotriva ei cu armele credinţei şi dragostei. 1 Ioan, 4:18
• Materialismul. Câştigul este singurul scop în viaţa unora. Ei cred că având mai mult vor fi mai fericiţi, mai protejaţi, mai importanţi. Cât de departe de adevăr sunt! Fericirea adusă de lucruri este temporară, întotdeauna vom dori ceva mai bun, mai mare, mai nou, mai performant. Apoi, valoarea de sine nu e sinonimă cu averea. Siguranţa, nevoia de protecţie pe care o avem cu toţii nu stă în bogăţii, ele se pot risipi foarte repede, sunt atât de mulţi factori pe care nu putem să-i controlăm! Siguranţa adevărată, ca şi fericirea, nu poate fi găsită decât într-o relaţie personală cu Dumnezeu, care nu-ţi poate fi luată niciodată.
• Nevoia de aprobare. Sunt mulţi care sunt conduşi de nevoia de a fi aprobaţi de ceilalţi. Ei permit ca aşteptările părinţilor, ale profesorilor, soţului sau soţiei, prietenilor să le controleze vieţile. Cu siguranţă a încerca să mulţumeşti pe toată lumea este o cheie sigură a eşecului! Mântuitorul nostru a spus „Nu poţi să slujeşti la doi stăpâni!”

Mai sunt multe alte forţe care îţi pot conduce viaţa, dar toate duc la acelaşi rezultat: potenţial nefolosit, stres inutil şi o viaţă neîmplinită.

Această călătorie de 40 de zile îţi va arăta cum să trăieşti o viaţă condusă (ghidată, direcţionată, controlată, motivată) de scopurile lui Dumnezeu. Lipsită de scop, viaţa este banală, meschină, şi inutilă. Fără scop, îi pot da dreptate lui Sartre:” povestea unei vieţi, oricare are fi ea, este povestea unui eşec.”

Viaţa condusă de scopurile lui Dumenzeu este una deplină, împlinită, abundentă. Iată câteva din beneficiile trăirii unei vieţi conduse de scopuri:

• Cunoaşterea scopurilor dă sens vieţii tale. Marea tragedie nu este moartea, ci viaţa irosită fără scop. Scopul aduce speranţă, şi putere şi credinţă.
• Cunoaşterea scopurilor tale îţi simplifică viaţa. Ştii ce trebuie şi vrei să faci şi ce nu. Reuşeşti să separi ce este esenţial şi important în viaţa ta, pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu.
• Cunoaşterea scopurilor tale îţi focalizează viaţa. Poţi să-ţi concentrezi eforturile şi energia, să fii selectiv şi eficient. Recunoaşte că de multe ori pierzi vreme şi energie pentru lucruri minore sau chiar inutile. Biblia ne spune: „Nu trăiţi o viaţă nepăsătoare şi nechibzuită. Fiţi siguri că înţelegeţi ce vrea Stăpânul” Efeseni 5:17
• Cunoaşterea scopurilor tale îţi motivează viaţa. Scopul aduce pasiune, iar pasiunea energie, putere, motivaţie.
• Cunoaşterea scopurilor tale te pregăteşte pentru veşnicie. Important nu este ce vor spune oamenii despre viaţa ta, ci ce va spune Dumnezeu! Cred că atunci când vom ajunge la judecată, va trebui să raspundem la doar doua întrebări: Care a fost relaţia ta cu Fiul meu, Isus Hristos? Şi cea de-a doua: Care a fost relaţia ta cu ceilalţi copii ai Mei, semenii tăi? Warren pune altfel întrebările:
  • Ce ai făcut cu Fiul meu?
  • Ce ai făcut cu ce ţi-am dat? Ce ai făcut cu viaţa ta, cu darurile, talentele, oportunităţile, resursele pe care ţi le-am dat? Le-ai folosit pentru tine însuţi sau pentru scopurile pe care ţi le-a încredinţat Dumnezeu?

Gândul zilei: Trăirea cu scop este calea spre pace.

Verset de memorat: „Tu Doamne dai o pace desăvârşită celor ce nu se abat de la scopurile lor şi se încred în Tine” Isaia 26:3

Subiect de meditaţie: Care ar spune prietenii mei şi familia mea că este forţa ce conduce viaţa mea? Care vreau eu să fie această forţă?

Women of Faith 2008 - Stafford to Constanta

We at NSCofC are so happy that you will be hosting our nine Women of Faith in July.  Yes, it may be a real challenge but, seriously, they are so excited to visit you and they so much want to spend time with you.  They have set up a webpage at www.wof2008.org for you to visit and comment and share.  Between now and their arrival and during their time with you, they promise to keep all of us informed about what they are thinking, where they are, what they are seeing, and generally what is happening and how they are doing.  This summer promises to be a wonderful summer of encouragement, care, and fellowship. 

We miss you all and love you deeply.

Ziua 2, Tu nu eşti un accident

Ziua 2

Tu nu eşti un accident.

Naşterea ta nu a fost o greşeala a cuiva, nici un eşec; viaţa ta nu este nici o întâmplare fericita a naturii. Este posibil ca părinţii tai sa nu te fi planificat, insa Dumnezeu a făcut-o. El nu a fost surprins deloc de naşterea ta. De fapt, El a aşteptat-o. Cu mult timp înainte de a fi conceput de părinţii tai, tu ai

fost conceput in mintea lui Dumnezeu. EI a fost primul care S-a gândit la tine. Faptul ca poţi sa respiri in clipa asta nu se datorează sorţii; nu este vorba nici de şansa, nici de noroc şi nici de coincidenţă.

Eşti in viaţa pentru ca Dumnezeu a vrut sa te creeze.

Dumnezeu ţi-a proiectat trupul pana in cele mai mici detalii. De asemenea, El a hotărât talentele naturale pe care le vei avea şi unicitatea personalităţii tale.

Mai mult, El a gândit toate acestea şi nu numai, înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu nu greşeşte şi nu face nimic accidental. Niciodată.

N-a greşit nici când te-a făcut pe tine! “Cu mult înainte de a pune temeliile pământului, El ne-a ales ca să fim cei asupra cărora să-şi reverse dragostea Sa” ( Efeseni 1:4). Întrebarea firească pe care trebuie să ne-o punem este de ce? Răspunsul, singurul posibil: pentru că te iubeşte. Singura Lui motivaţie a fost şi este dragostea.

Uneori este greu de înţeles această dragoste, dar un lucru este sigur: poţi avea încredere absolută în ea. Iată un adevăr pe care poţi să-ţi zideşti viata: Dumnezeu te-a făcut pentru ca să te poate iubi!

Gândul zilei: Eu nu sunt un accident.

Verset de memorat: „Eu sunt creatorul tău. Ai fost în grija mea chiar înainte de a te naşte” (Isaia 44:2)

Subiect de meditaţie: Ştiind că Dumnezeu m-a creat în mod unic, care aspecte ale personalităţii, trecutului şi aspectului meu fizic îmi este greu să le accept?

Ziua 1, Totul incepe cu Dumnezeu

"Pana nu te raportezi la Dumnezeu, intrebarea despre scopul vietii nu-şi are rostul" Bertrand Russell, ateu.

Nu este vorba despre tine. Scopul vietii tale este mai important decat confortul, aspiraţiile, visele tale. Ai fost creat pentru un scop, care nu este al tau, ci al lui Dumnezeu.

Nu îţi poti gasi menirea gandindu-te la tine însuţi. Tu ai fost facut de El pentru El. Succesul tau personal nu inseamna neaparat implinerea scopului pentru care ai fost creat. Dumnezeu are alte valori si principii decat lumea in care traim. Asadar, incepe cu Dumnezeu.

Avem doua posibilitati de a descoperi pentru ce existam. Prima cale ar fi speculatia, bazata pe ceea ce cunoastem despre noi inşine şi despre univers. Adica foarte puţin.

A doua cale este revelaţia. Putem sa-i cerem Creatorului sa ne arate scopul pentru care ne-a facut. Raspunsul este la indemâna noastra, în cuvantul Sau, in Biblie, şi prin calăuzirea Duhului Sfânt. Adica tot ceea ce poate fi cunoscut!

"6 Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; ...    7Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,  8şi pe care n'a cunoscut -o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut -o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.`` 10Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.  11În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.  12Şi noi n'am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le -a dat Dumnezeu prin harul Său. 13Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte. 15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni. 16Căci ,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să -I poată da învăţătură?`` Noi însă avem gîndul lui Hristos." (1 Corinteni, 2: 6-16)

Dumnezeu nu este doar punctul de plecare al vietii tale, ci chiar sursa ei. Ca sa afli ce poti, ce stii, ce trebuie sa faci, ba mai mult ce ai putea sa faci, trebuie să-L intrebi chiar pe El.

Avem deplina libertate in a alege cariera, partenerul de viata, locul in care traim, si multe altele, dar nu putem alege scopul vieţii noastre. Pentru ca viata noastra se incadrează intr-un plan mai inalt, mai important, conceput pentru tot universul şi pentru veşnicie.

Eşti gata să păşeşti in lumină? O poţi face incepand de azi.

Meditand la scopul meu:

Gandul zilei: Nu este vorba despre mine.

Verset de memorat: "Toate au inceput prin El şi îşi găsesc scopul în El" (Coloseni1:16)

Întrebare pentru meditare: Cum să imi amintesc, în pofida zgomotului şi agitatiei din jurul meu ca a trăi cu adevărat înseamnă a trăi pentru Dumnezeu şi nu pentru mine însumi?

Versete de citit: Iov, 12:10; Matei 16:25;

Lecţia vieţii

       Obişnuiam să mă gândesc la mine ca la o plantă: cu rădăcină, înfiptă efemer în pământ, tulpină

timidă, dar cu ambiţii mari, frunze obligatorii, flori şi eventual, fructe. Zi de zi, adăugam frunze noi, liste cu lucruri de făcut, iar, în anotimpurile mai fericite ale vieţii mele, ceva flori.

       Uneori, fructele, bucuria pârguită a succesului, veneau aproape de la sine. Alteori, deşi mă străduiam organizat, nimic nu se întâmpla, şi nu înţelegeam de ce. Problema era că mă concentram pe lucrurile care se văd, care credeam eu că ar conta. Niciodată rădăcinile mele nu erau ţinta eforturilor mele. Am învăţat greu lecţia aceasta: fără rădăcini, nu eşti nimic!

       Acum aproape doi ani, am fost diagnosticată cu cancer, şi am crezut atunci că a venit începutul sfârşitului. Familia, prietenii, colegii şi elevii m-au ajutat să înţeleg că acest moment este doar un nou început. Punct.

       Fiecare zi poartă cu ea o şansă, o bucurie, o lecţie. Şi lecţia înseamnă uneori suferinţă, iar suferinţa nu trebuie irosită. Ziua de azi nu este doar o altă zi care trebuie suportată, în care trebuie să rezişti, sau în care te strădui să uiţi. Ziua de azi nu este obişnuită sau extraordinară, în ea însăşi. Ea devine obişnuită sau extraordinară în funcţie de ce aleg să fac cu ea. Ziua de azi este cea care ar putea să-mi aducă şansa unui nou început. Chiar azi aş putea lua hotărâri care să-mi influenţeze tot restul vieţii.

                    Ziua de azi este neglijată şi nu se plânge. Pierderea e a noastră pentru că trăim în reveria unui ieri sau în utopia unui mâine, când problemele noastre vor fi rezolvate. Descurajarea de moment poate şi trebuie depăşită. Să încercăm, azi,  să nu o mai folosim drept scuză pentru inconsecvenţa noastră de  a ne schimba stilul de viaţă, cu unul mai sănătos.

                     Azi putem găsi  pe cineva care să ne asculte problemele, asta ne ajută întotdeauna să ne recăpătăm optimismul şi o perspectivă bună asupra viitorului. Azi putem găsi pe cineva căruia să-i ascultăm problemele, asta ne ajută şi mai mult.

                    Ziua de azi vine la tine cu un gând simplu: întipăreşte-ţi în minte că vei reuşi , şi vei reuşi asta cu ajutorul lui Dumnezeu! Este foarte greu să ai linişte sufletească atunci când eşti într-o continuă alergare. Ziua de azi îţi spune să te opreşti pentru câteva momente, să te linişteşti şi să-ţi spui: Sunt aici, mi-e bine şi viaţa e frumoasă !

                                 LUMINIŢA LUPAŞCU

luma.lupascu @yahoo.com

Motivatie

Cateodata ne e greu sa comunicam, traim vieti din ce in ce mai agitate si, iertati-ma ca o spun, golite de scop si continut. Suntem permanent in miscare si inaintam din ce in ce mai putin.

Vreau sa va fac sa va opriti un minut, sa va rugati si sa meditati la sensul existentei voastre, la relatia pe care o aveti (sau vreti sa o aveti) cu Dumnezeu.

Promisiunea mea pentru voi este ca în urmatoarele 40 de zile veti primi un gand si o intrebare, o invitatie la rugaciune si introspectie. Nu sunt gandurile mele, sunt adaptate dupa "Purpose Driven Life"  a lui Rick Warren, tradusa in romaneşte si publicata de editura Life din Oradea.

Va rog sa nu ezitati sa-mi scrieti, sa postati comentariile voastre, sa ma provocati.

Al dumneavoastra,

Ady

Excursie la Cheile Dobrogei

prieteni,

Va invitam sa mergem impreuna la Cheile Dobrogei, duminica, de la ora 9.00. Deplasarea se face cu masinile noastre, vrem sa avem partasie si un picnic impreuna. Nu uitati de paturi, jocuri si voie buna!

Relatii la 0724316105

Gabriel Liiceanu, Din nou despre lichele

Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu a scris „Apel către lichele“, un text apărut la răscrucea dintre două epoci. Au trecut de atunci 18 ani de „tranziţie“ şi suntem în preajma celui de al cincilea ciclu electoral. Dar unde ne aflăm de fapt? Lichelele, invitate atunci să facă „un simplu pas înapoi“, mai au vreo actualitate?